Discorsu di Valéry Giscard d’Estaing in Corti, Vennari u 9 di Ghjungnu di u 1978

VISITA UFFICIALE IN CORSICA

Caru Merre, Signore è Sgiò Merri, Signore è Sgiò eletti,

Aspettava si sente vi, Sgiò Merre, cù assai impacienza, postu chì a vostra capacità oratoria hè cunnisciuta. Di a vostra abitudine di u pretoriu, di a vostra tradizione di famiglia, tenite l’arte di l’arringa ; arringa per a vostra cità, arringa per a Corsica di l’internu, arringa per a Francia. Sò statu assai felice di sentevi sprimà di manera naturale i vostri sintimi persunali. Prima quelli di a vostra cunvinzione intima, chì face di voi u primu, ma ancu di grazia, micca u solu giscadianu di l’isula.

Pò dopu, quelli d’un omu chì capisce, perchè ch’ellu hè Merre di a capitale storica di a Corsica, l’interessu prufondu di a cummunità isulana, senza sminticà e sulidarità chì inseriscenu a Corsica ind’è a Republica. Avete parlatu di i prublemi specifichi à a Corsica di l’internu. S’aghju tenutu à passà trè ghjorni in Corsica, postu ch’o mi trovu à u terzu ghjornu di u mo viaghju, ghjè ghjustappuntu per cullà ind’è a Corsica di l’internu, per scuntrà l’eletti è a populazione. Dopu, vi diceraghju chì mentre stu viaghju, aghju amparatu qualcosa di primura. Ma prima di fà sta cunclusione, aghju usservatu cù voi i dati di u prublema di a Corsica di l’internu.

I prufitti tamanti di a Corsica muderna chì sò u litturale, u turisimu, l’apertura nant’à u fora sò una sfida per a Corsica muntagnosa, fendu fallà a ghjente versu a costa. Da un’altra parte, ci sò realisazione, investimenti, impiantazione, chì danu appena à i Corsi di u litturale u sintimu chì a so muntagna puderebbe esse un rifughju, di pettu à i rimuscii di a vita muderna. Ci hè dunque un veru prublema di a Corsica di l’internu. Cume risolve issu prublema ? Avete parechje pussibilità. Prima, a stallazione in Corti, da quì à pocu, ùn hè Madama u Ministru di l’Università  ’Alice Saunier-Seite’ è eletta municipale di a Corsica di l’internu, di l’Università. Quella implantazione, di sicuru, hà da pone prublemi à a cità postu chì ci seranu arnesi citadini d’accumpagnamentu da mette in ballu.

Ciò ch’o vogliu, Madama u Ministru, qhjè chì st’Università sia ghjuvevule per i studienti. Ùn ci vole micca da fà un’ Università per a suddisfazzione universitaria, ci vole da fà un’ Università per i ghjovani Corsi. Vale à dì chì quelli chì ci averanu travagliatu sianu capaci d’avè funzione d’altu livellu, sia ind’è a vita isulana, sia di sicuru ind’è a nostra vita naziunale. Ghjè per quessa ch’o vogliu, ind’è a scelta di i prugrammi, di l’urientazione, chì ci sia sempre prima una preoccupazione : cosa anu da fà isse ghjuvanotte è ghjuvanotti corsi quand’elli averanu compiu l’Università, chì volenu di modu legitime avè un’ attività, una respunsabilità è un impiegu ?

Sbocchi
À u pianu di l’urientazione generale – avete indirizzatu una sferza à qualchi luntani prefetti di a Corsica, ma dmicca à u Sgiò Burgalat chì m’accumpagna, micca à u novu prefettu di u Cismonte ‘Iviu Bentegac’, micca à u mo cunsigliu puliticu ‘Ghjuvanni Riolacci’ esciutu ellu stessu di u Cismonte.

Hè impurtantissimu chì un’ inflessione sia marcata à livellu di l’eletti è a livellu di i servizii per a Corsica di l’internu, ch’ella sia per u sforzu di a seguita di a pulitica d’allestimentu, sopratuttu per e strade, ch’ella sia di u sforzu di messa in valore agriculu, in particulare per l’alevu, ch’ella sia per a ricerca di forme di turisimu assuciendu a prutezzione di i siti è u prugressu di u livellu di vita di e populazione.

U sforzu di renuvazione paisana hè ingagiatu : hà da duvè cuntinuvà. Sò cunvintu chì a SOMIVAC (Sucietà di Messa in Valore di a Corsica) hè pronta à sviluppà lu in u vostru rughjone.

E perspettive ch’aghju apertu, eri, in Aiacciu versu l’artisgianatu, devenu dinò esse adattate, mi pare, à a Corsica di l’internu. Infine, Sgiò Ministru di l’Internu ‘Christian Bonnet’, ci vole chì vo pensiate, cù i vostri cumpagnii di u guvernu, à applicà ogni ghjornu quella urientazione ch’avia fissatu l’annu passatu in una muntagna in Vallouise, chì hè quella di u mantenimentu di i servizii publichi in zona paisana difficiule. A socu chì hà da custà appena di più à i servizii, a socu chì certi funziunarii preferiscenu esse ind’è centri più impurtanti. Ma ùn ci vole sminticà a nuzione di serviziu publicu.

U serviziu publicu hè fattu per e populazione : deve dunque cuntinuvà à esercità si quì ; ghjè vera per l’educazione, l’allestimentu, a securità.

Un sicondu aspettu chì ramintaraghju incù u Presidente Giacobbi, ghjè u Parcu Regiunale. Perchè chì credu chì issu Parcu Regiunale custituisce un esempiu di ciò chì pò esse fattu per assicurà u sviluppu di a Corsica di l’Internu. Quellu stabilimentu publicu si sparghje nant’à  70 cummune trà quale parechje in u Curtinese, è copre à pocu pressu 200 000 ettari. A natura l’hà datu à l’urigine assai risorse naturale, cum’è u vostru patrimoniu buscarecciu, riccu d’essenze manifiche. Ma u valore di l’animatori di u Parcu Regiunale, ghjè d’avè sapiutu assicurà l’associu di socii diversi in un prugettu cuncretu, postu chì tutti site ghjunti, d’una manera o d’un’ altra, à partecipà à a so messa in ballu. Ùn hè simplice d’accurdà nant’à u terrenu e duie esigenze, ch’o trovu da partuttu mentre u mo viaghju in Corsica, chì sò a prutezzione di u quadru naturale è e necessità di u sviluppu. Ghjè cunsiderendu issi dui prublemi chì puderete assicurà u sviluppu  di a Corsica di l’internu. Dicu vulinteri chì ciò chì vo fate quì vale d’esempiu per assai altri parchi regiunali. Si ne pò sgagià lezzione chì valenu per l’inseme di u nostru paese. Ghjè per quessa chì l’aiutu di a Cullettività Naziunale vi serà torna purtata.

Feraghju dopu  e cunclusione di issu viaghju in Corsica davant’à i ghjurnalisti chì mi puneranu quistione. Mi diciate, Sgiò Merre, chì vo fussite felice di pinsà ch’eru ghjuntu à ascultà è scuntrà i Corsi. L’accolta di a populazione di a vostra cità, cum’è l’accolta di a cità di Calvi pocu tempu fà m’anu mustratu chì ùn ci era ambiguità ind’è u spiritu di i Corsi. Ùn ci ne hè nant’à l’urientazione primurosa ch’elli volenu vede mette in ballu ind’è a so isula : risolve e difficultà ecunomiche è suciale ind’è a Republica Francese. A populazione di Corti ùn si serebbe spiazzata incù a so presenza, ma dinù i so gesti, u so surrisu, i so granelli di risu, i so petali, s’ella ùn avia qualcosa à sprime. Capiscu megliu chì a Corsica, ùn hè u prublema di a Corsica, ma sò i prublemi di a Corsica cù a luntananza, l’isulanità, à a difficultà di a terra, à e cummunicazione interne, à a tradizione di spatriamentu, oghje mudificata, di i so figlioli ind’è i pussessi francesi di tandu. Tuttu què hà fattu nasce prublemi. Ciò chì i Corsi aspettenu, ghjè ch’elli sianu risolvi in un spiritu mudernu di prugressu è di ghjustizia. Sò issi prublemi chì u guvernu hà da regulà incù l’aiutu di l’eletti municipali, cantunali è legislativi di a Corsica. Perchè chì a forma muderna di l’azzione cumuna, ghjè di studià in cumunu i prublemi, di circà in cumunu soluzione, in altri lochi chì ind’è l’amministrazione centrale.

Signore, Sgiò, guardu u quadru di a vostra merria. Aghju scuntratu una volta un Presidente di a republica in Chamalières. m’avia dettu “Avete in Chamalières a più bella merria di Francia”. Quessa dà a prova chì i Presidenti di a Republica ùn eranu venuti in Corti. Avete una merria più bella chì ne era a meia. Nant’à issi muri, avete scrittu un mottu ; quellu mottu ùn deve esse capitu di manera strinta, ci vole à piglià lu di manera larga : “Forti saremu se uniti semu”. Evviva Corti, evviva a Corsica, evviva a Francia.